Conducatorului grupurilor de Dezvoltare Personala

Structura şi dinamica grupului de dezvoltare personală
(Partea I)

ROLUL CONDUCATORULUI DE GRUP

Lucrul cu grupurile din sfera socială, şcolară, psihoterapeutică a cunoscut o mare amploare în ultimii 20 de ani. Credem că această tehnică se va dezvolta tot mai mult pentru formarea, instruirea, selectarea personalului şi nu în ultimul rând ca metodă de învăţare în şcoală.


Conducătorul este singurul responsabil de crearea şi convocarea grupului
, oferta lui de ajutor reprezentând motivul existenţei activităţii. Odată lucru început, el îşi exercită funcţia până la sfârşit şi previne apariţia unor conflicte între participanţi. La începutul activităţii
conducătorul va reprezenta principala forţă de coeziune în cadrul grupului, iar apoi participanţii vor stabili interacţiuni reciproce pe baza relaţiilor comune cu conducătorul.

Factorii care influenţează rezultatele lucrului nu provin de la conducător, ci în principal de la alţi membri ce oferă acceptarea şi sprijinul, speranţa, experienţa universalităţii, ocazii pentru un comportament altruist, verificarea şi învăţarea. Sarcina conducătorului e aceea de a permite dezvoltarea maximă a acestor factori care ajută la realizarea coeziunii într-o atmosferă care să favorizeze la maximum comunicarea.
 
În Manualul său, Giovanni Boria, vorbind despre grupurile de psihodramă, afirmă: “între membrii grupului trebuie să circule energie, cunoştinţe, emoţii reciproce… Psihodramatismul intervine mai ales… pentru a face să iasă la suprafaţă acel sentiment de încredere, acea dorinţă de intimitate, acel curaj de a accepta roluri necunoscute sau înfricoşătoare, necesare pentru a pătrunde în experienţa psihodramatică. El face aceasta printr-o prezenţă activă şi hotărâtă, stimulatoare şi spontană, care să evite apariţia şi răspândirea anxietăţii în interiorul grupului… El ajută efectiv grupul să cunoască sentimente de polaritate pozitivă, care să genereze spontaneitatea şi dorinţa de expansiune afectivă… Grupul psihodramatic vine astfel să se configureze ca o realitate psihologică sui-generis, în măsura în care se poate caracteriza ca o situaţie care privilegiază starea de bine…” (Boria, 1983, pp. 190-191).
Conducătorul trebuie să identifice şi să ajute la depăşirea acelor factori care, neîntârziind să apară, anunţă dizolvarea grupului. Întârzierile continue, absenţele, formarea unor subgrupuri, dezmembrarea derivată din socializarea în afara grupului, crearea ţapilor ispăşitori sunt factori care ameninţă continuarea activităţii şi pe care, doar într-o fază avansată a lucrului, membrii grupului ar şti să îi recunoască singuri; la început, sarcina principală a conducătorului este să intervină.
 
Odată cu trecerea timpului, fiecare grup va crea anumite norme interne, cu modele de comportament adesea implicite. Fiecare membru este constrâns să le respecte, acestea constituind un element de observaţie foarte important pentru conducător, în timp ce participanţii au senzaţia că acel comportament “trebuie” sau “nu trebuie” să fie menţinut. Adesea, normele interne nu par să favorizeze dezvoltarea grupului, ci să ateste anumite obiective autodistructive ale activităţii.
 
Normele/Regulile care se stabilesc în interiorul unui grup sunt valori exprimate în termeni comportamentali. Acceptarea regulilor de către participanţi depinde de măsura în care acestea sunt adaptate la exigenţele fiecărui membru în parte şi ale grupului, la coeziunea grupului şi la natura întăririlor normei.
 
De exemplu, normele care stabilesc productivitatea unui membru în interiorul unui loc de muncă, cele care reglementează comportamentul unui grup de adolescenţi sau cele de pe coridorul unui spital care stabilesc comportamentul pacienţilor şi al personalui – schimbarea acestor reguli cere o cantitate mare de timp şi alternarea membrilor grupului.
 
Aşadar, conducătorul trebuie să valorifice la maxim aceste etape, pentru a le permite participanţilor să elaboreze şi să fixeze anumite norme conform obiectivelor lucrului care, odată stabilite, cu greu ar mai putea fi schimbate.
 
In curand si Partea a II-a: Evolutia grupului
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *